Cum știu dacă am anxietate? Semne și simptome

Nu s-a întâmplat nimic grav. Și totuși, corpul tău stă în alertă. Te trezești deja încordat. Reiei în minte o discuție de ieri. Verifici telefonul, ușa, mesajele. Te întrebi ce ar putea merge rău mâine. Ceilalți îți spun „nu te mai gândi atât". Ai încercat. Nu se oprește.

Poate că de aici a pornit căutarea: „oare am anxietate?"

Întrebarea este legitimă. Răspunsul însă nu se găsește bifând o listă de simptome. Anxietatea este o reacție umană normală. Devine o dificultate care merită clarificată atunci când durează, este greu de controlat și începe să îți modifice somnul, munca, relațiile sau deciziile.

Acest articol te ajută să recunoști cum se poate manifesta anxietatea și să îți dai seama când merită să ceri o evaluare.

Pe scurt

• Anxietatea în sine nu este o boală. Este un sistem de alarmă care ne pregătește pentru un posibil pericol.
• Se poate manifesta pe patru planuri: gânduri, emoții, corp și comportament.
• Contează mai puțin ce simți într-o zi grea. Contează cât de des apare, cât de intens este, cât de greu se oprește și cât te costă în viața de zi cu zi.
• Unele manifestări fizice pot avea și cauze medicale. Cele noi, intense, persistente sau diferite de cele pe care le cunoști merită discutate cu medicul, iar cele severe sau apărute brusc necesită ajutor de urgență.
• Recunoașterea unor semne nu înseamnă diagnostic. Evaluarea psihologică clarifică ce se întâmplă și ce fel de sprijin este potrivit.
• Evaluarea și intervenția pentru anxietate se pot desfășura și online, de acasă. Formatul poate fi potrivit când distanța, programul sau nevoia de discreție îngreunează venirea la cabinet, iar potrivirea lui se stabilește prin evaluare.

Ce este anxietatea și când este o reacție firească

Anxietatea este starea prin care mintea și corpul anticipează un posibil pericol. Înaintea unui examen, a unui interviu sau a unui rezultat medical, neliniștea este firească și poate fi chiar utilă. Te face atent, te pregătește, te mobilizează.

Semnalul se schimbă atunci când alarma sună des sau puternic. Se schimbă și atunci când reacția este disproporționată față de situație ori nu se mai oprește după ce motivul a trecut. Nu o zi dificilă spune ceva despre anxietate, ci tiparul care se repetă.

Nu ești o excepție dacă te recunoști aici. Organizația Mondială a Sănătății estimează că, în 2023, aproximativ 470 de milioane de oameni trăiau cu o tulburare de anxietate, dintre care 146 de milioane erau copii și adolescenți. Tulburările de anxietate sunt printre cele mai frecvente dificultăți psihologice (fișa OMS despre tulburările de anxietate).

Cum se poate manifesta anxietatea: 4 planuri

Anxietatea nu arată la fel la toți oamenii. Unii o simt mai ales în minte, alții mai ales în corp. Alții o observă abia când își dau seama cât de multe lucruri au început să evite. O prezentare generală a tipurilor de tulburări de anxietate găsești și pe pagina National Institute of Mental Health.

În gânduri

• îngrijorări care revin și sunt greu de oprit, chiar când îți spui că „nu are rost";
• anticiparea scenariului negativ: „și dacă…?";
• dificultăți de concentrare, senzația că mintea „fuge" mereu în altă parte;
• analizarea repetată a unor discuții, decizii sau greșeli;
• nevoia de a avea totul sub control ca să te poți liniști.

În emoții

• neliniște sau tensiune interioară fără un motiv clar;
• iritabilitate, răbdare mai scurtă decât de obicei;
• senzația că ești permanent „în gardă";
• teamă, uneori greu de pus în cuvinte.

În corp

• tensiune musculară, mai ales în umeri, gât sau maxilar;
• palpitații sau senzația că inima bate prea tare;
• respirație scurtă ori senzație de nod în gât;
• amețeală, tremur, transpirație;
• disconfort digestiv;
• oboseală, chiar fără efort deosebit;
• dificultăți de adormire sau somn întrerupt.

Aceste manifestări pot apărea în anxietate, dar pot avea și cauze medicale. Dacă ai simptome noi, intense, persistente sau diferite de cele pe care le cunoști, este important să consulți medicul. Unele situații necesită ajutor imediat: durere toracică severă, dificultate importantă de respirație, pierderea stării de conștiență sau simptome neurologice apărute brusc. În aceste cazuri apelezi la 112. Dacă investigațiile medicale nu explică starea de alertă care persistă, merită explorată și componenta psihologică.

De ce apar aceste reacții și cum se leagă ele de felul în care interpretăm senzațiile din corp explicăm pe larg în articolul Simptome fizice ale anxietății: ce se întâmplă în corp?.

În comportament: ce faci diferit când apare anxietatea

Aici se vede adesea cel mai clar cât spațiu a ocupat anxietatea. Poate apărea:

• evitarea unor locuri, discuții, telefoane sau decizii;
• amânarea lucrurilor care par amenințătoare;
• verificarea repetată: ușa, aragazul, mesajele, simptomele pe internet;
• cererea de reasigurare: „ești sigur că e în regulă?";
• controlul excesiv: planificarea fiecărui detaliu ca să nu apară neprevăzutul;
• retragerea din activități care înainte îți făceau plăcere.

Toate aceste comportamente au o logică. Pe moment, aduc ușurare. Pe termen lung însă, pot întreține anxietatea, pentru că mintea nu mai are ocazia să învețe că poate face față situației. Un om poate ajunge să își organizeze ziua în jurul fricii fără să își dea seama.

Forme pe care le poate lua anxietatea

Anxietatea nu are o singură formă. Uneori se concentrează pe o anumită temă, situație sau moment al zilei. Mai jos sunt câteva tablouri frecvente. Dacă te recunoști într-unul dintre ele, asta nu înseamnă un diagnostic. Înseamnă doar că ai o direcție mai clară de observat și de clarificat.

Când teama apare în fața celorlalți

Te pregătești ore întregi pentru o discuție de cinci minute. După o întâlnire, reiei fiecare frază și te întrebi ce au crezut ceilalți despre tine. Teama de a fi judecat, de a greși în public sau de a te face de râs poate duce treptat la evitarea ședințelor, a telefoanelor, a întâlnirilor sau a situațiilor în care ești privit.

Nu orice timiditate indică o tulburare de anxietate socială. Contează cât de intensă este teama și cât de mult îți limitează viața.

Când un gând nedorit nu mai pleacă

Majoritatea oamenilor au, din când în când, gânduri nedorite, neobișnuite sau chiar tulburătoare. Acestea apar brusc și trec. Uneori însă un astfel de gând revine insistent și produce o neliniște puternică. Persoana simte atunci nevoia să îl „neutralizeze": verifică, repetă, evită sau cere reasigurare.

Aceste gânduri intruzive nu sunt același lucru cu îngrijorarea, care privește viitorul („și dacă…?"), și nici cu ruminația, care reia trecutul („de ce am…?"). Prezența lor nu înseamnă automat o tulburare obsesiv-compulsivă. Diferențierea se face prin evaluare.

Când mintea se aprinde seara

Ziua trece greu, dar trece. Seara, când se face liniște, pornesc gândurile: ce nu ai terminat, ce ar putea merge rău mâine, ce ai spus greșit azi. Anxietatea și somnul se pot influența reciproc. Neliniștea îngreunează adormirea, iar somnul slab scade a doua zi toleranța la stres.

Dificultățile de somn persistente merită discutate și cu medicul.

Când grija pentru sănătate devine greu de controlat

O senzație nouă în corp devine punctul de plecare pentru ore de căutări pe internet. Analizele ies bine și liniștea durează o zi, poate două. Apoi îndoiala revine. Unii oameni ajung la consultații repetate. Alții, dimpotrivă, evită complet medicul, de teama veștii.

Grija pentru sănătate este firească, iar simptomele noi, intense sau persistente merită evaluate medical. Grija devine însă o dificultate psihologică atunci când ocupă mult timp, este greu de controlat și nu se liniștește nici după investigații adecvate.

Anxietate sau stres: care este diferența?

Stresul și anxietatea se suprapun frecvent, iar în viața reală granița dintre ele nu este netă.

Stresul este, în linii mari, reacția minții și a corpului la o solicitare: un termen-limită, un conflict, o boală în familie, o perioadă aglomerată. Anxietatea se referă mai ales la anticiparea unui posibil pericol sau a unui rezultat negativ.

Cele două nu se pot separa doar după prezența unui declanșator. Anxietatea poate avea un motiv identificabil. La rândul lui, stresul poate lăsa în urmă o stare de alertă care continuă și după ce situația s-a încheiat.

Pentru clarificare contează mai mult alte aspecte: intensitatea, durata, cât de greu se oprește starea de alertă și cât de mult îți afectează somnul, munca, relațiile sau deciziile.

O întrebare de reflecție poate fi: „Ce se întâmplă cu neliniștea mea atunci când situația care mă preocupă se liniștește?" Răspunsul nu stabilește dacă este vorba de stres sau de anxietate. Poate deveni însă o informație utilă de discutat într-o evaluare.

Stresul prelungit poate alimenta anxietatea, iar epuizarea le poate face greu de separat. Dacă te regăsești mai mult în oboseală și golire interioară, poate fi util și articolul Burnout sau depresie: cum faci diferența?.

Anxietate sau atac de panică?

Anxietatea poate fi o stare de fond, care durează. Atacul de panică este un episod brusc, în care teama crește rapid și este însoțită de reacții corporale intense. Diferențele, semnalele care cer evaluare medicală și momentul în care panica devine o dificultate de sine stătătoare sunt explicate în articolul Anxietate sau atac de panică? Diferențe.

Ce poate costa anxietatea când rămâne neclarificată

Mulți oameni cu anxietate funcționează: merg la muncă, au grijă de familie, își fac treaba. Faptul că funcționezi nu înseamnă însă că nu plătești un preț.

• Psihologic: gânduri care consumă energie, autocritică, teama de propriile reacții.
• Corporal: tensiune constantă, somn care nu mai odihnește, oboseală acumulată.
• Relațional: iritabilitate, retragere, nevoie repetată de reasigurare din partea celor apropiați, conflicte care pornesc din tensiune, nu din subiectul discuției.
• Profesional și financiar: concentrare mai slabă, decizii amânate, zile pierdute, investigații repetate sau soluții încercate fără o direcție clară.

Nu toate aceste costuri apar la toată lumea și nu apar automat. Când problema nu este clarificată, pot apărea costuri de timp, energie, bani și decizii direcționate greșit. Evaluarea psihologică poate ajuta la orientarea intervenției.

Când merită să ceri o evaluare psihologică

Nu există un prag universal de tipul „după X săptămâni ai anxietate". Pentru anumite diagnostice, manualele clinice folosesc criterii de durată. De exemplu, în cazul anxietății generalizate, DSM-5-TR descrie îngrijorare excesivă prezentă în majoritatea zilelor, timp de cel puțin șase luni. Nu trebuie însă să aștepți să se împlinească un astfel de termen ca să ceri o clarificare.

Poate fi util să ceri o evaluare atunci când:

• neliniștea sau îngrijorarea persistă ori revin frecvent;
• îți este greu să le controlezi, deși înțelegi că sunt disproporționate;
• ai început să eviți situații, oameni, drumuri sau decizii;
• somnul este afectat;
• munca, studiul sau concentrarea sunt afectate;
• relațiile apropiate au început să poarte tensiunea;
• ai nevoie tot mai des de reasigurare sau verificare ca să te liniștești;
• folosești alcool, somnifere sau alte substanțe fără recomandare ca să „reziști";
• nu mai știi dacă este anxietate, stres, epuizare, depresie sau altceva.

Nu este nevoie să îți pui singur un diagnostic înainte de a cere ajutor.

Ce poate clarifica evaluarea psihologică

Prezența unor manifestări nu stabilește singură existența unei tulburări de anxietate. Evaluarea urmărește contextul, intensitatea, durata și impactul asupra funcționării, precum și posibilele explicații alternative.

Concret, evaluarea poate clarifica:

• dacă manifestările au un profil predominant anxios și ce formă iau: îngrijorare generalizată, teamă în situații sociale, episoade de panică, preocupare intensă legată de sănătate ori alte tablouri;
• dacă sunt implicate și alte dificultăți, cum ar fi depresia, epuizarea sau consumul de substanțe, ori dacă este nevoie de un consult medical sau psihiatric;
• ce declanșează și ce menține dificultatea în cazul tău;
• cât de afectate sunt somnul, munca, relațiile și autonomia;
• ce resurse ai deja și ce tip de intervenție este potrivit.

Concluziile se formulează prin integrarea interviului clinic, a observației, a rezultatelor la probele psihologice și a contextului de viață. Un scor la un chestionar nu se transformă automat într-un diagnostic.

Poți consulta serviciul de evaluare psihologică clinică pentru anxietate, depresie și stres. Evaluarea poate fi solicitată și de persoane din alte localități. Modul de desfășurare, la cabinet sau online, se stabilește în funcție de obiectivul evaluării și de condițiile metodologice ale instrumentelor folosite.

Ce poate urma după evaluare

Recomandările depind de datele obținute. În funcție de situație, pot fi recomandate:

• intervenție psihologică pentru adulți;
• program online pentru anxietate, atunci când evaluarea arată că formatul digital asistat este potrivit;
• consult medical sau psihiatric;
• evaluare suplimentară sau monitorizare.

Evaluarea și intervenția sunt servicii distincte. Efectuarea evaluării nu garantează recomandarea unui anumit program. Dacă nu știi care este primul pas potrivit, găsești repere în articolul Evaluare psihologică sau intervenție psihologică? Cum alegi primul pas.

Psiholog online pentru anxietate: când poate fi potrivit formatul online

Formatul online nu este doar pentru cei care locuiesc departe de cabinet. Mulți oameni îl aleg chiar dacă sunt aproape, din motive foarte concrete:

• programul lor de lucru nu se potrivește cu intervalele disponibile la cabinet;
• vor să poată relua modulele și exercițiile în ritmul lor, între ședințe;
• preferă discreția și nu vor să răspundă la întrebări de tipul „tu mergi la psiholog?" sau „cu ce te ajută pe tine psihologul?";
• se tem că, dacă s-ar afla, ar putea avea neplăceri la locul de muncă.

Toate aceste motive sunt legitime. A cere ajutor psihologic este o formă de grijă față de tine, nu un motiv de rușine. Indiferent de format, informațiile din evaluare și intervenție sunt confidențiale, în limitele prevăzute de lege și de normele deontologice ale profesiei.

Pentru manifestările anxioase, evaluarea și intervenția se pot desfășura online, prin PAXonline, o platformă profesională de evaluare și intervenție psihologică, atunci când acest format este potrivit situației tale.

Parcursul are trei etape:

1. Evaluarea psihologică. Probele psihologice se completează pe platformă, iar interviul clinic are loc printr-o întâlnire video.
2. Rezultatele și recomandarea. Rezultatele îți sunt comunicate tot prin întâlnire video. Dacă evaluarea arată că formatul online este adecvat, se stabilește planul de intervenție.
3. Intervenția. Parcurgi modulele structurate selectate pentru situația ta, cu informații, tehnici și exerciții aplicate, cu suport profesional scris și cu monitorizarea progresului. Atunci când planul de intervenție le recomandă sau le soliciți, programul poate fi completat cu ședințe individuale de intervenție psihologică prin video.

Formatul online nu este potrivit pentru orice situație. Evaluarea, programul online și ședințele individuale prin video sunt servicii distincte, iar efectuarea evaluării nu garantează recomandarea programului online. Dacă evaluarea indică manifestări severe, un risc clinic sau nevoia unui consult medical ori psihiatric, primești recomandarea potrivită situației tale. Accesul la platformă nu înseamnă că psihologul este disponibil permanent.

Serviciul poate fi accesat din orice localitate din România. Pentru românii aflați în străinătate, posibilitatea desfășurării se analizează în raport cu cadrul profesional și legal aplicabil. Detalii găsești pe pagina programului online pentru anxietate.

Ce poți observa, începând de azi

Timp de o săptămână, notează scurt:

1. Când ai simțit neliniștea și în ce situație?
2. Ce ai gândit în acel moment?
3. Ce ai simțit în corp?
4. Ce ai făcut ca să te liniștești: ai evitat, ai verificat, ai cerut reasigurare?
5. Ce te-a costat acel moment: timp, somn, o discuție, o decizie?

Aceste notițe nu sunt un test și nu înlocuiesc evaluarea. Pot deveni însă un punct de pornire util pentru o discuție cu un specialist.

Notă importantă

Informațiile din acest articol au scop psihoeducațional. Ele nu stabilesc un psihodiagnostic și nu înlocuiesc evaluarea psihologică, medicală sau psihiatrică.

În cazul unui risc imediat de suicid, autovătămare sau agresiune, al unei deteriorări severe a stării psihice ori al unei urgențe medicale, apelează 112 sau prezintă-te la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe.

Articole similare

• Anxietate sau atac de panică? Diferențe
• Burnout sau depresie: cum faci diferența?
• Nu te mai poți concentra? Ce sunt funcțiile executive
• Cum alegi un psiholog potrivit pentru problema ta?

Despre autor

Carmen Grapă este Psiholog Clinician Principal și fondator al Cabinetului Psihologic Psihototal din Bârlad. Activitatea sa include evaluare psihologică, intervenție psihologică, consiliere și programe asistate digital pentru adulți, vârstnici, copii și adolescenți. Serviciile compatibile cu formatul online pot fi accesate și de persoane din alte localități și județe ale României.

Pentru informații privind formarea, competențele și autorizările profesionale, consultă pagina Despre mine.